Ce credem noi
Biblia - Cuvantul lui Dumnezeu
Gălățeni 1:11 “…Evanghelia…nu este de obârșie omenească…ci descoperirea lui Hristos”. 2Petru 1:21 “nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt”. 2Timotei 3:16 “Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu…” Ioan 10:35 “…Scriptură nu poate fi desființată…” Ioel 2:28 “…voi turna Duhul meu…și fiii și ficele vor prooroci…” Matei 10:20 “…Duhul Tatălui meu va vorbi în voi…” 1Cor. 2:10 “…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…” 11:23 “…am primit de la Domnul ce v-am învățat”…
Biblia-Cuvântul lui Dumnezeu scris prin inspirația Duhului Sfânt este singură regulă și normă de credincioșie și purtare în viață această.
Efeseni 1:13″…după ce ați auzit Cuvântul adevărului [Evanghelia mântuirii noastre] ați crezut…” 2Timotei 1:13 “Dreptarul învățăturilor sănătoase…ține-l cu credință” Rom.10: 17 “…credință vine în urmă auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu” 2Tim. 3:17 “Scriptură …este de folos…pentru că omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” Psalmul 119:105 “Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele”.
Biblia este singură autoritate în materie de religie; ea este suficientă pentru învățătură noastră. Astfel nu este nevoie de sprijinul tradiției.
Matei 15:6 “…ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre” Ioan 17:17 “Cuvântul Tău este adevărul” Ioan 5: 39 “…cercetați Scripturile…” Isaia 34:16 “Căutați în cartea Domnului și citiți…” Fapte 17:11 “cercetau Scripturile…” Ioan 20: 31 “…lucrările acestea au fost scrise pentru că voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și crezând să aveți viață…”
Despre om
Gen. 1: 27 “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Sau, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” Gen. 2:7 “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărână pământului, i-a suflat în nări suflare de viață și omul s-a făcut astfel un suflet viu”.
Dumnezeu a făcut pe om fără prihană, perfect, dar nu desăvârșit, cu voință liberă de a alege binele sau răul.
Gen. 1: 31″Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune” Ecl. 7:29 “Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană…” Gen. 2: 17 “Poți să mănânci după plăcere din orice pom…dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci” Ps.107: 17″…prin purtarea lor vinovată ajunseseră nenorociți”. Deut. 30:15 “Iată, îți pun azi înainte viață și binele, moartea și răul.”
Prin căderea în păcat omul a căzut sub blestem și a devenit incapabil de a trăi voia lui Dumnezeu. Prin nașterea firească fiecare moștenește sămânța păcatului, înclinarea spre rău, firea pamânteasca.
Rom. 5:12 “printr-un singur om a intrat păcatul în lume…toți au păcătuit…” 5:19 “…prin neascultarea unui singur om cei mulți au fost făcuți păcătoși…” 7:17 “…păcatul locuiește în mine…” 7:18 “știu că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pamânteasca, pentru că, ce-I drept, am voință să fac binele, dar n-am puterea să-l fac” 7:20 “…fac ce nu vreau să fac…” 7:23 “…văd în mădularele mele o altă lege care…mă ține rob legii păcatului.”
Omul fiind ființă liberă e răspunzător înaintea lui Dumnezeu de toate faptele, vorbele și gândurile sale. Toți oamenii trebuie să moară, iar după moarte urmează judecată și răsplătirea veșnică.
Rom. 14:12 “Fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu” Mat. 12:36 “…oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.” 2Cor. 5:10 “Căci toți trebuie să ne infatisam înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru că fiecare să-și primească răsplată pentru binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” Evrei 9:27 “oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea urmează judecată.”
Nașterea din nou
Ioan 3:7 “trebuie să va nașteți din nou.”
Prin puterea să proprie omul nu se poate naște din nou, nu se poate schimbă.
Ier. 13:23 “poate un etiopian să-și schimbe pielea…? Tot așa, ați putea voi să faceți binele…?” Ioan 15:5 “Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.”
Fără nașterea din nou toate încercările de a face fapte bune pe care să le răsplătească Dumnezeu în ziua judecății, de a trăi voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin nașterea firească noi moștenim o fire păcătoasă, care da roadele păcatului.
Suntem că și un pădureț care nu poate aduce roade bune. Numai altoirea e ceea ce poate schimbă firea.
Matei 7:16-18″…pomul rău nu face roade bune…” Rom. 8:7 “ea (firea pamânteasca) nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.” Mat.12:34″…cum ați putea voi să spuneți lucruri bune când voi sunteți răi…?”
Nașterea din nou este lucrarea divină pe care o face Dumnezeu în viață păcătosului pentru a corespunde voinței Sale. Pentru că un păcătos să fie născut din nou el trebuie să se pocaiasca și să creadă, adică să primească mântuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea nașterii din nou prin Cuvântul Sau și prin Duhul Sfânt.
1 Petru 1:23 “…ați fost născuți din nou…prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Iac. 1:18 “El…ne-a născut…prin Cuvântul adevărului.” Ioan 3:5 “…dacă nu se naște cineva din apă și din duh nu poate să între în Împărăția lui Dumnezeu.” Efes.2:10 “noi suntem lucrarea Lui…”
Nașterea din nou nu este o îmbunătățire a vieții, ci schimbarea radicală a vieții. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curățirea vieții exterioare, ci a vieții interioare.
2 Cor. 5:17 “căci dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” Rom. 6:4 “…să trăim o viață nouă.” Col.3:9,10 “…v-ați dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou…”
Nașterea din nou ne da calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face părtași firii dumnezeiești, capabili de a trăi voia lui Dumnezeu. Ea este a două fire în viață noastră după cum, prin altoire paduretul nu este stârpit, el continuă să existe însă fără să i se dea posibilitatea de manifestare, tot așa e și cu nașterea din nou: firea veche e răstignită – pusă în imposibilitate de acțiune – iar firea nouă crește și aduce roadă bună. Calitatea altoiului este cu totul deosebită de cea a paduretului: în esență lemnului, în frunze și în fructe. Așa e și cu cel născut din nou: toate lucrurile trebuie să arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu.
Ioan 3:6 “ce e născut din carne e carne, și ce e născut din duh e duh.” Gal.5:22-23 “roadă Duhului este…”Mat. 7:17 “pomul bun face roade bune.”
Prin nașterea din nou devenim moștenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la moștenire veșnică e pe baza înrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e născut din nou nu este copil al lui Dumnezeu și nici nu are drept la moștenirea veșnică.
Rom. 8:17 “dacă suntem copii, suntem și moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos.” Ioan 3:3 “dacă un om nu se naște din nou nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Despre slujitorii Bisericii
Filipeni 1:1 “către toți sfinții…care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii.”
1. Titlul de episcop, prezbiter și pastor au fost date celui mai înalt slujitor al Bisericii în Noul Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una și aceeași slujba: supravegherea, păstorirea și cârmuirea spirituală a Bisericii.
Fapte 20:17,28 “Pavel a trimis la Efes și a chemat prezbiterii Bisericii…și le-a zis: Luați seama dar la toată turmă peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, că să păstoriți Biserica Domnului.”
Pentru că cineva să fie în slujba această trebuie să aibă calitățile descrise de Pavel în 1 Timotei 3:1-7 și Tit 1:5-9.
Metodă alegerii este arătată prin cuvântul grec xeirotonia (randuit) care înseamnă și a vota cu ridicare de mâna. Această alegere se face de Biserica adunată în acest scop.
Fapte 14:23 “Au randuit prezbiteri în fiecare Biserica.”
Pastorul este supus și el disciplinei Bisericii, când învinuirea este bine întemeiată.
1 Tim.5:19 “împotriva unui prezbiter să nu primești învinuirea decât din gură a doi sau trei martori.”
2. Diaconii sunt chemați a ajută pe pastor în administrarea bunurilor materiale ale bisericii. Ei au menirea să cultive dărnicia membrilor, să inspire acțiunile filantropice. Ei trebuie să aibă calitățile arătate la 1 Tim.3:8-13.
Însărcinarea atât a păstorilor cât și a diaconilor se face prin punerea mâinilor.
Fapte 6:6, 13:3 “…și-au pus mâinile peste ei.” 1 Tim.4:14″…cu punerea mâinilor de către ceață prezbiterilor.
Noi credem și mărturisim că preoția în conformitate cu Noul Testament nu formează o clasa specială, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea este universală. Fiecare credincios este un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fără alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericești.
1 Petru 2:5 “Voi…sunteți…o preoție sfânta să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos.” 2:9 “voi sunteți …o preoție împărătească.” Apoc.1:6 “a făcut din noi…preoți pentru Dumnezeu.”
Despre rugăciune
Ps. 62:8 “…vărsați-va inimile înaintea Lui!” Ps.142:2 “mă rog către Domnul. Îmi vărs necazul înaintea Lui, și-mi povestesc stramtorarea înaintea Lui.”Filip.4:6″…în orice lucru aduceți cererile voastre la cunoștință lui Dumnezeu prin rugăciuni și cereri cu mulțumiri.”
După starea inimii, rugăciunea poate fi de mulțumire, cerere sau mijlocire.
1 Tim.2:1″…să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri…” Efes.5:20 “mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.”
Rugăciunea trebuie adresată Tatălui în Numele Domnului Isus. El este singurul Mijlocitor între om și Dumnezeu. Rugăciunile adresate sfinților credem că nu sunt în conformitate cu Sfintele Scripturi.
Ioan 16:23″…orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu, va va da.” 1 Tim.2:5″…este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”
Rugăciunea este absolut necesară vieții spirituale pentru creșterea, întărirea, ferirea de ispite și biruință asupra vrăjmașului.
Lc. 18:1 “Isus le-a spus o pildă că să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase.” 1 Țes.5:17 “Rugați-va neîncetat.” Mat.26:41 “…va rugați că să nu cadeți în ispita.” Efes.3:16″…și-L rog…să va facă să va întăriți în putere.”
Rugăciunea privată se poate face oriunde, iar rugăciunea publică se face în părtășie cu ceilalți credincioși din Biserica.
Mat.6:6 “tu când te rogi intră în odăița ta…și roagă-te Tatălui tău care este în ascuns…” Mat.14:23″…s-a suit pe munte să se roage.” Mat.26:36,39″…Isus a venit…în Ghetsimani…și s-a rugat.” Fapte 2:42 “Ei stăruiau…în rugăciuni.” Fapte 12:5 “Biserica nu înceta să înalte rugăciuni.”
Rugăciunile pentru cei morți nu au fost practicate în Biserica creștină. Noi credem că ele nu au nici o valoare, deoarece cel mort a ajuns la locul lui imediat după moarte, fără să mai fie posibilitatea de schimbare de la un loc la altul.
Lc.16:26 “…între noi și între voi este o prăpastie mare așa că cei ce ar vrea să treacă …de acolo la noi să nu poată.”
Biserica și statul
Tit 3:1 “Adu-le aminte să fie supuși stapanirilor și dregătorilor…” Rom. 13:1-7 ” Oricine să fie supus stapanirilor celor mai înalte căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Și stăpânirile care au fost randuite de Dumnezeu…” 1 Pet.2:13,14 “Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești și dregătorilor…” 1 Tim.2:1-3 “…rugăciuni…pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii.”
Lucrările vieții de apoi
Noi credem și mărturisim că la moarte fizică trupul, care e din țărână este coborât în mormânt, iar sufletul care este de la Dumnezeu se duce la cer. În acea lume sunt două stări diferite și complet despărțite: una de fericire, odihnă și desfătare, numită răi, sânul lui Avraam, casă din cer, etc. și altă de pedeapsa, de chin și suferință, numită iad, loc de chin, întunericul de afară, adâncul, etc.
După moarte sufletele celor mântuiți și împăcăți cu Dumnezeu se duc în răi, iar ale celor nemantuiti se duc în iad. În ambele din aceste stări, sufletele sunt pe deplin conștiente și în așteptarea judecățîi. Ele sunt fără trupuri.
A – starea celor mântuiți
Luca 16:22 “Cu vremea, săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.” 23:43 “adevărat îți spun că azi vei fi cu mine în răi.” 2 Cor.5:1,7,8 “…că să fim acasă la Domnul…” Apoc.6:9,10 “…am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră jungheati din pricina Cuvântului lui Dumnezeu…fiecăruia I s-a spus să se mai odihnească…” 7:9,14″…m-am uitat și era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni…și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.”
B – starea celor namantuiti
Luca 16:23 “a murit și bogatul…era în locuința morților, în chinuri…2 Pet.2:9 “…Dumnezeu știe…să păstreze pe cei nelegiuiți că să fie pedepsiți în ziua judecățîi.” Mat.8:12 “iar fiii Împărăției vor fi aruncăți în întunericul de afară, unde va fi plansul și scrâșnirea dinților.” 13:49,50 “…vor despărți pe cei răi din mijlocul celor buni și-I vor arunca în cuptorul aprins…” 2 Petru 2:17 “…lor le este păstrată negura întunericului.”
2. Venirea Domnului
Noi credem și mărturisim că, potrivit învățăturii Noului Testament, Domnul nostru Isus Hristos care s-a înălțat la cer, va veni cu slavă și strălucire pentru a face judecată celor vii și a celor morți. Venirea Să va fi văzută de toți și se va petrece în clipă pe care o știe numai Dumnezeu Tatăl. La venirea Să, morțîi vor învia, iar cei credincioși, care au rămas în viață, vor fi schimbăți într-o clipă și răpiți în întâmpinarea Mirelui.
Fapte 1:11 “Acest Isus, care s-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum l-ați văzut mergând la cer.” Mat.24:30, Mc.13:26, Lc.21:27″…vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă.” Ioan 14:3″…Mă voi întoarce și va voi lua cu mine, că acolo unde sunt Eu să fiți și voi.”1 Țes.1:10 “…și să așteptați din ceruri pe Fiul Sau…” 4:16 “Căci însuși Domnul…se va pogorî din cer…să întâmpinăm pe Domnul în văzduh…” Apoc.1:7 “Iată că El vine pe nori. Și orice ochi îl va vedea…” Mat.24:36 “Despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
3. Învierea morților
Noi credem și mărturisim că la venirea Domnului morțîi vor învia pentru a se înfățișa înaintea scaunului de judecată; trupurile înviate vor fi schimbate în nemurire, vor fi asemenea trupului înviat al Mântuitorului. Cu acest trup se va moșteni viață de veci, cei mântuiți în fericirea veșnică, iar cei nemantuiti în pedeapsa veșnică.
Ioan 5:28,29 “…cei ce au făcut binele vor învia pentru viață, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.” Fapte 24:15″…va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți.” 1 Cor.15:42 “așa este și învierea morților…” 15:52,53″…la cea din urmă trâmbiță. Trâmbiță va sună, morțîi vor învia nesupuși putrezirii și noi toți vom fi
schimbăți. Căci trebuie că trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.” Filip.3:21 “…El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale.” Apoc.20:13 “Marea va da înapoi pe morțîi care erau în ea; Moartea și locuința morților au dat înapoi pe morțîi care erau în ele…”
4. Judecată de apoi
Noi credem și mărturisim că fiecare om va fi judecat în mod drept de Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos, pentru a primi răsplată sau pedeapsa, după felul de viețuire în viață pamânteasca.
Fapte 17:30,31 “Dumnezeu…a randuit o zi în care va judecă lumea după dreptate, prin omul pe care l-a randuit pentru această, și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat din morți.” Rom.2:16 “Și faptul acesta se va vedea când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judecă, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. 2 Cor.5:10 “Căci toți trebuie să ne înfățișam înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru că fiecare să-și primească răsplată după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” Apoc.20:12″…și am văzut pe morți mari și mici stand în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise și a fost deschisă o altă carte, care este cartea viețîi. Și morțîi au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea.” Fapte 24:25″…pe când vorbea Pavel…despre judecată viitoare…”
5. Starea de după judecată
Noi credem și mărturisim că după judecată, potrivit Noului Testament, cei mântuiți vor moșteni viață de veci în fericirea cerească, iar cei nemantuiti vor fi lepădați de la Față Lui Dumnezeu în chinul veșnic spre pedeapsa veșnică. În aceste stări va fi ființă întreagă, atât trupul înviat schimbat în nemurire, cât și sufletul.
A – starea celor mântuiți
Mat.25:46″…cei neprihăniți vor merge în viață veșnică.” Apoc.21:3,4 “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va fi. Nu va fi nici o tânguire, nici țipat, nici durere pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Apoc.22:3-5 “Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui îi vor sluji. Ei vor vedea față Lui și numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va fi noapte, și nu vor mai avea trebuință nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, și vor împărați în vecii vecilor…” Mat.25:34 “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.”
B – starea celor nemantuiti
Mat.25:46 “…aceștia vor merge în pedeapsa veșnică.” 25:41 “Duceți-va de la Mine blestematilor în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui.” Apoc.14:10,11 “…va bea…din vinul mâniei lui Dumnezeu…și va fi chinuit în foc și pucioasa…și fumul chinului lor se șuie în sus în vecii vecilor.” 21:8 “Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, inchinatori la idoli și toți mincinoșii, partea lor este iadul, care arde cu foc și pucioasa, adică moartea a două. 20:15 “Oricine n-a fost găsit scris în cartea viețîi a fost aruncat în iazul cu foc.”
Despre Dumnezeu
Geneza 1:1 “La început Dumnezeu a creat cerurile și pamanul…” Efes. 4:6 “Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor care este mai presus de toți și care este în toți”. Maleahi 2: 10 “N-avem toți un singur Tată? Nu ne-a făcut un singur Dumnezeu?” Iov 31:15 “Oare nu ne-a întocmit același Dumnezeu…?” Români 1: 19,20 “…ce se cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu…însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii când te uiți cu băgare de seama la ele în lucrurile făcute de El”. 11:36 ” Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile”. Ps. 94: 9 ” cel ce a sădit urechea…a întocmit ochiul…” Fapte 17:24 “Dumnezeu, care a făcut lumea și tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului”.
În Biblie descoperim pe Dumnezeu că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, cu desăvârșire una și nedespărțiți în ființă lor.
2Cor. 13:14 “Harul Domnului nostru Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împărtășirea Duhului Sfânt…” Matei 28:19 “…în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh…” 1 Ioan 5:7 “Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt și aceștia trei sunt una”.
A – Dumnezeu Tatăl
Ioan 6: 27 “căci Tatăl, adică însuși Dumnezeu…” 1 Petru 1:2 “…Dumnezeu Tatăl…” Matei 11: 25 “…Tată, Doamne al cerului și al pământului…” Marcu 14: 36 “…Ava, adică Tată…” Luca 22: 42 “Tată, dacă voiesti…” 23: 34 “Tată iartă-i…” 23: 46 “Tată, în mâinile Tale…” Fapte 2:33″…Dumnezeule…Tatăl…” Rom. 15:6 “…Dumnezeu, Tatăl de la care vin toate lucrurile…”
B – Dumnezeu Fiul, Isus Hristos
Matei 16: 16″ Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu…” Ioan 1: 1 “…și Cuvântul era Dumnezeu” Luca 1: 32″…Fiul Celui Preainalt…” Fapte 8:37 “…Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu” 9: 20 “…Isus este Fiul lui Dumnezeu” 2 Cor.1: 19 “…Fiul lui Dumnezeu…” 1 Ioan 2: 24 “…veți rămânea în Fiul și în Tatăl” 3: 23 “…să credem în numele Fiului Sau Isus Hristos…” 4:15 “Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu…” Ioan 20: 31″…că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu…”
C – Dumnezeu Duhul Sfânt
Ioan 4: 24 “Dumnezeu este Duh…” 2 Cor.3: 3 “…Duhul Dumnezeului celui viu…” 3: 17 “Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului…” Iov 33: 4 “Duhul lui Dumnezeu m-a făcut…” Isaia 48: 16 “…Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Sau…” 1 Cor. 2:10″…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau…”2: 12 “Duhul care vine de la Dumnezeu…” Ioan 15: 26 “…Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl…” 14: 26 “…Duhul Sfânt pe care-l va trimite Tatăl…” Luca 11: 13″…Tatăl vostru din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce îl cer!” Fapte 5: 32 “…Duhul Sfânt, pe care l-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El…”
Despre păcat
Gen. 3:16 ” femeia a răspuns:”Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom.” 1Ioan5:17 “orice nelegiuire este păcat.” Rom. 14:23 “Tot ce nu vine din încredințare este păcat.” Iacov 4:17 “cine știe să facă binele și nu-l face, săvârseste un păcat.” Ioan 8:34 “cine trăiește în păcat este rob al păcatului.” Rom. 6:13 “să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre …” Ecles.7:29 “Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe siretenii.” Ps. 51:4 “Împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea Ta.” Efes. 2:1-3 “…morți în greșelile și în păcatele voastre…între ei eram și noi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voia firii pământești…”Deut. 9:7 “…tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost!” 1 Ioan 3:4 “Oricine face păcat, face și fărădelege; și păcatul este fărădelege.”
Universalitatea păcatului: toți oamenii sunt păcătoși.
Rom. 3:23 “…toți au păcătuit și sunt lipsiți de slavă lui Dumnezeu.” Ecles.7:20 “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele, fără să păcătuiască.” Iov 15:16 “…omul care bea nelegiuirea că apă.” Rom. 5:12 “…și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina că toți au păcătuit.” 1 Ioan 1:8 “dacă zicem că nu avem păcat ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi.” 1 Imp. 8:46″…căci nu este om care să nu păcătuiască.”
Consecință păcatului: moartea spirituală.
Rom. 6:23″…plata păcatului este moartea…” 5:12 “prin păcat a intrat moartea…” Gen. 2:17″…vei muri negreșit.” Iacov 1: 15 “…păcatul odată făptuit aduce moartea.”
Despre mântuire
Omul nu se poate mântui pe sine. El nu se poate spală de păcatele sale, nu se poate dezvinovăți și nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat.
Ier.2:22 “chiar dacă te-ai spală cu silistra, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămânea scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.” Rom. 1:20 “…nu se pot dezvinovăți…” Amos 9:2,3 “De-ar pătrunde chiar până în locuința morților, și de acolo îi va smulge mâna Mea …de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul marii, și acolo îi voi porunci șarpelui să îi muște.”
Omul nu-și poate crea merite, prin fapte bune că să-și acopere trecutul vinovat și să-și dobândească mântuirea.
Rom. 3:20″…nimeni prin faptele legii.” Is.64:6 “toate faptele noastre bune sunt că o haina mânjita.” Ier.13:23″…ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul?”
Mântuirea e prin Harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se da gratuit, fără să o merităm. Faptele bune sunt roade ale mântuirii.
Tit 2:11 “Harul lui Dumnezeu…aduce mântuire…” Efes.2:8,9 “prin har ați fost mântuiți…nu prin fapte.” Fapte 15:11 “…suntem mântuiți prin Harul Domnului Isus.” Tit 3:5 “El ne-a mantuit, nu pentru faptele făcute de noi.”
Mijlocul de mântuire este Domnul Isus, care a fost răstignit în locul nostru. Un alt mijloc de mântuire [cruce, taine, sfinți] nu există.
Fapte 4:12 “în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți.” 1 Ioan2:2 “El este jertfă de ispășire pentru păcatele noastre…” Is. 53:5 “El era străpuns pentru păcatele noastre…”Efes.1:7 “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor…” 2 Cor. 5:18 “Dumnezeu…ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos.” Rom. 3:24,25 “…sunt socotiți neprihăniți…prin Harul care este în Isus Hristos…Dumnezeu l-a randuit să fie o jertfă de ispășire.”
Această mântuire săvârșită pe cruce, care se poate primi în mod gratuit, e pentru toți oamenii, indiferent de rasă, naționalitate sau clasa socială.
1Ioan 2:2 “El este jertfă de răscumpărare pentru păcatele… întregii lumi” Tit 2: 11 “Harul aduce mântuirea pentru toți oamenii.” 1Tim.2:4 “Dumnezeu…voiește că toți oamenii să fie mântuiți.”
Pentru că omul păcătos să se poată bucură de această mântuire el trebuie să îndeplinească două condiții: pocăînță și credință. Ele sunt totdeauna nedespărțite.
– pocăînță înseamnă recunoașterea păcatului, părere de rău pentru el, părăsirea lui și mărturisirea lui în față Domnului, adică întoarcerea la Dumnezeu. (Luca 15:11-24)
– credință înseamnă primirea de către păcătos a Harului divin pe care îl oferă Dumnezeu în Hristos, spre mântuire și viață veșnică.
Marcu 1:15 “El zicea:…pocăiți-va și credeți în Evanghelie.” Luca 13:5 “Dacă nu va pocăiți, toți veți pieri la fel.” Fapte 2:38 “Pocăiți-va , le-a zis Petru, și fiecare din voi să fie botezat.” Fapte 17:30 “Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.” Fapte 16:31 “crede în Domnul Isus și vei fi mantuit.”
Despre Biserică
Evr.12:23 “…Biserica celor întâi născuți, care sunt în ceruri.” Fapte 20:28″…Biserica Domnului pe care a câștigat-o cu însuși sângele Sau.” Mat.16:18 “…pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” Efes. 1:22,23″…Bisericii, care este trupul Lui.”
În limba greacă, cuvântul pentru Biserica (ekklesia) a însemnat o adunare a celor chemați de acasă și de la afacerile lor că să se ocupe cu chestiuni de interes public. Acest cuvânt a fost adaptat pentru a numi nu numai Biserica Universală, ci și o Biserica Locală, organizată și independența, a urmășilor lui Hristos dintr-o localitate, care se întruneau pentru închinăciune.
Biserica locală, după învățătură Noului Testament, este unitatea voluntară a unui grup credincioși dintr-o localitate, născuți din nou și botezați pe baza mărturisirii personale a credinței lor în Domnul Isus Hristos, că Mântuitorul lor. Ei se unesc împreună cu scopul de a se închină lui Dumnezeu, de a se zidi sufletește, de a păstra curată credință și învățătură creștină – potrivit cu învățătură Noului Testament – și de a colabora la propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
La început Biserica se întrunea în case particulare.
Mat. 18:20 “Acolo unde sunt 2 sau 3 adunăți în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” Rom.16:5 “Spuneți sănătate Bisericii care se aduna în casă lor.” 1 Cor.16:19 “Aquila și Priscila împreună cu Biserica din casă lor.” Col.4:15 “Spuneți sănătate lui Nimfa și Bisericii din casă lor.” Fapte 8:1 “Bisericii din Ierusalim…” Gal.1:22 “Bisericilor lui Hristos care sunt în Iudeea.” 1 Cor. 1:2 “Biserica lui Dumnezeu care este în Corint.”
Conducerea directă a Bisericii o are Hristos prin Duhul Sfânt. Nu recunoaștem grade ierarhice. Cei ce primesc anumite însărcinări sunt slujitori ai Bisericii, nu stăpâni care să poruncească.
Col.1:18 “El (Hristos) este Capul trupului, al Bisericii.” Efes.1:22,23 “L-a dat Căpetenie…Bisericii, care este trupul Lui.” 5:23 “Hristos este capul Bisericii.” 1 Petru 5:3 “Păstoriți…nu că și cum ați stăpâni.”
Dreptul de membru al Bisericii nu se moștenește, ci se primește în mod individual prin nașterea din nou. Acceptarea în rândurile membrilor Bisericii se face în chip voluntar și personal în urmă botezului, pe baza mărturisirii credinței în Domnul Isus. Membrii, între ei, se numesc frați și sunt egali în drepturi și îndatoriri indiferent de rasă, naționalitate, clasa socială sau pregătire educațională.
Mat.23:8 “Voi toți sunteți frați.” Efes.5:30 “Noi suntem mădulare ale trupului Lui.” Fapte 2:41″…au primit propovăduirea, au fost botezați și…la numărul ucenicilor s-au adaos aproape trei mii de suflete.”
Organizarea Bisericii e făcută pe principiul democrației autonome.
Programul dumnezeiesc are că scop stabilirea Împărăției lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar Biserica este mijlocul ales de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Biserica are menirea de a proslavi pe Dumnezeu, de a răspândi Evanghelia și prin partasia frățească de a da creșterea spirituală necesară fiecărui membru în parte.
Mc.16:15 “Duceți-va în toată lumea și propovăduiți Evanghelia.” Efes.4:11,12 “El a dat pe unii…pentru zidirea trupului lui Hristos.” 1 Cor.14:4″…cine prooroceste zidește sufletește Biserica.” 1 Cor.14:5,12″…în vederea zidirii sufletești a Bisericii.”
Ziua Domnului
Primii creștini au ținut-o că zi de închinăciune. În ea trebuie să ne odihnim de lucrurile și distracțiile trupești, să facem faptele milei și cele care sunt absolut necesare.
Sărbători închinate sfinților nu avem.
Mc. 16:9 “Isus, după ce a înviat în dimineață zilei întâi a săptămânii…” Lc.24:1-6 “În ziua întâi a săptămânii, femeile…au venit la mormânt…n-au găsit trupul Domnului Isus…doi bărbați, îmbrăcăți în haine strălucitoare…le-a zis:…a înviat.” Ioan 20:1 “În ziua întâi a săptămânii…” Fapte 2:1-4 “În ziua Cincizecimii (Duminică) erau toți împreună în același loc…și toți s-au umplut de Duhul Sfânt…”Apoc.1:10 “În ziua Domnului eram în Duhul…” Fapte 20:7 “În ziua întâi a săptămânii eram adunați laolaltă că să frângem pâinea.” 1 Cor.16:2 “În ziua întâi a săptămânii fiecare din voi să pună deoparte…”Ps.118:24 “Această e ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea.” Levitic 23:15,16 “de a două zi după Sabat…să numărați cincizeci de zile până în ziua care vine după al șaptelea Sabat; atunci să aduceți Domnului un nou dar de mâncare.”
Simbolurile Bisericii (Nou-Testamentale)
1. Botezul. Cuvântul grec pentru botez este baptizo și înseamnă afundare. Deci, însăși traducerea arată formă botezului că e prin afundare și nu prin stropire. Afundarea se face o singură dată, în numele Sfintei Treimi.
Mat. 28:19 “Duceți-va și faceți uncenici din toate neamurile botezandu-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt.”
Botezul este simbolul înmormântării omului vechi și a învierii omului celui nou, a firii noi pentru o altă viață.
Rom.6:4 “Noi deci prin botezul în moartea Lui am fost îngropați împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morți, prin slavă Tatălui, tot așa și noi să trăim o viață nouă.”
Botezul nu are calitatea de a curați păcatele; curățirea păcatelor o face numai sângele Domnului Isus. Botezul însuși este mărturia publică a individului că a primit deja această curățire.
Fapte 8:13,21 “Chiar Simon a fost botezat…Dar Petru I-a zis:…inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu…ești plin de fiere amară.” 1 Petru3:21 “…botezul, care nu este o curățire de intinaciunile trupești, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu.”
Pentru că cineva să fie botezat el trebuie să primească mai întâi mântuirea, că să aibă un cuget curat; trebuie deci să fi îndeplinit condiția mântuirii: pocăînță și credință. Copiii, întrucât nu pot mărturisi că au îndeplinit aceste condiții nu pot fi admiși pentru botez.
Marcu 16:16 “cine va crede și se va boteza va fi mantuit.” Fapte2:38 “pocăiți-va și fiecare din voi să fie botezat.” 8:36,37 “Uite apă, ce mă împiedică să fiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima se poate.”
2. Cină Domnului este simbolul morții Domnului Isus în locul nostru. Ea se compune din pâine și vin neamestecate. Pâinea franța ne amintește de trupul Lui frânt pentru noi, iar vinul ne amintește de sângele Sau vărsat pentru spălarea păcatelor noastre.
Mat. 26:26-28 “Isus a luat o pâine și, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor zicând: Luați mâncați, acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar, și după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat zicând: Beți toți din el; acesta este sângele Meu…”
Cină Domnului nu are calitatea de a ierta păcatele. Ea are doar menirea de a ne aminti că pentru iertarea păcatelor noastre a trebuit că trupul Lui să fie frânt și sângele Lui să fie vărsat. Pentru acest scop El a poruncit că noi să facem Cină.
Lc. 22:19″…să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 1 Cor. 11:24,25″…să faceți…spre pomenirea Mea…”
Cină se poate lua de către toți cei ce și-au mărturisit credință în Domnul Isus și au fost botezați.
Fapte 2:41,42″…au fost botezați și stăruiau în frângerea pâinii…”
De fiecare dată, la Cină, credinciosul trebuie să-și facă cercetarea de sine.
1 Cor.11:28 “Fiecare, dar, să se cerceteze pe sine însuși și așa să mănânce din pâinea această.”
Disciplina în Biserică
Mat.18:15-17 “Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustra-l între ține și el. Dacă nu te ascultă, mai ia cu ține unul sau doi înși, că orice vorba să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei spune-l Bisericii, și dacă nu vrea să asculte nici de Biserica să fie pentru ține că un pagan și că un vameș.” Tit 3:10 “După întâia și a două mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări…” 2Tes.3:6 “În numele Domnului nostru Isus Hristos va poruncesc fraților să va depărtați de orice frate ce trăiește în neoranduiala…” 1 Cor.5:11″…să n-aveți nici un fel de legături cu vreunul care, măcar că își zice frate, este curvar, lacom de bani, închinător la idoli, defăimător, bețiv sau hrăpăreț…” 1 Cor.5:12,13 “…nu este datoria voastră să judecați pe cei dinăuntru? …Dați afară pe răul acela.”
Despre sfințenie
1 Țes.4:3 “voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră.” 1 Petru 1:16 “Fiți sfinți căci Eu sunt sfânt.” 1 Țes.4:7 “căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințenie.”
Ea înseamnă curățirea de păcat și punerea deoparte a vieții pentru Dumnezeu, prin despărțirea de lume. Curățirea de păcat este făcută de sângele Domnului Isus.
1 Ioan 1:7 “…sângele lui Isus, Fiul Sau, ne curăteste de orice păcat.” 1 Cor.6:11″…ați fost spălați, ați fost sfințiți…” Evr.13:12″…Isus că să sfințească norodul cu însuși sângele Sau…”
Despărțirea de lume și punerea la o parte pentru Dumnezeu se face prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, care ne da putere să ne impotrivim ispitelor și să trăim voia Lui.
Ioan 17:17 “sfințește-I prin Cuvântul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.” Fapte 2:40 “Mântuiți-va din mijlocul acestui neam ticălos.” 2 Cor.6:17″ Despărțiți-va de ei, zice Domnul.” 1 Pet.1:2″…prin sfințirea lucrată de Duhul, spre ascultare” 2 Cor.3:18 “…suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă prin Duhul Domnului.”
Sfințirea este o lucrare la care Dumnezeu își are partea Lui, iar omul pe a lui. Dumnezeu, prin Duhul Sfânt influențează voință noastră și ne da puterea, iar omul acceptă pentru sine, în totul, voia și puterea lui Dumnezeu.
Filip.2:13 “Căci Dumnezeu…va da, după plăcerea Lui și voință și înfăptuirea.” Evr.13:20,21 “Dumnezeul păcii…să va facă desăvârșiți în orice lucru bun, că să faceți voia Lui Col. 4:12″…pentru că desăvârșiți…să staruiti în voia lui Dumnezeu.” Col.1:22,23, 2 Țes.1:11, etc.